Monday, February 1, 2010

Strada Trandafirului ora 9pm - Etaj 4, Apartament 1

(Din spatele usii se aude foarte tare cantand Tony Braxton - Unbreak my heart )

Am fost plecata o saptamana in Amsterdam. Nu aveam ce face, stii doar ca daca e un business trip, trebuie sa merg. Pur si simplu. Si oricum ne intelesesem ca daca trebuie sa plec undeva, atunci am sa plec. E vorba de cariera mea, si asa cum tu faci tot posibilul sa ai o cariera de care sa fii mandru, asa si eu vreau sa imi construiesc un job de care sa fiu mandra. Stii asta foarte bine. Si aveam impresia ca ai inteles asta. Dar ceea ce nu inteleg este de ce nu te-am mai gasit acasa acum cand m-am intors.Ti-ai facut bagajele si ai plecat. As vrea sa stiu de ce. Ti-ai luat tot. Ai lasat insa cana pe care ti-am dat-o cadou de ziua ta. Credeam ca tii la ea.

Trebuia sa iei cu tine si masa din bucatarie, unde mereu veneai sa ma ajuti sa tai ceapa. Mereu taiai tu ceapa, doar ca sa nu plang eu. Doar pentru ca pe mine ma usturau ochii mai tare decat pe tine. Nu imi mai place masa din bucatarie. Imi aduce aminte de tine, si imi simt ochii plini de lacrimi, chiar daca nu e nici o ceapa pe ea.

Trebuia sa iei cu tine si posterul de pe perete. Nu imi place sa imi aduc aminte cum l-am rupt de pe strada, in noapte aia de iarna. Purtam atunci pentru prima data puloverul ala alb. Iti aduci aminte de el? E puloverul cu care am mers la munte prima data. Erai frumos, chiar daca ti se inroseste nasul cand ti-e frig. Mi-e dor de tine. Mi-ar placea sa imi spui de ce ai plecat, ce s-a intamplat?

Mi se rupe inima. Ti-ai uitat o camasa in cosul de rufe. Iti aduci aminte cand am cumparat cosul de rufe? Ceea ce nu inteleg e de ce ai plecat fara sa spui nimic. Stii cum e atunci cand iti arzi mana si apoi pui sare pe rana? Ma ustura sufletul. Simt cum lacrimile imi sapa in obraji. O sa am albii de rauri de lacrimi pe fata. Si lacrimile o sa curga, pana cand numele tau o sa fie scris pe fata mea.

E ora 9. Mi s-au umflat ochii de plans. Ar trebui sa merg sa mananc ceva. Nu mai am servetele, toate sunt ude. Spune-mi, cum am sa traiesc fara tine? Spune-mi cum am sa merg sa dorm in patul in care ma tineai in brate? Cum am sa trimit mailuri semnate "eu" in loc de "noi"? Ce am sa fac in concediu? Cu cine am sa merg la plimbare? Cine o sa imi stearga lacrimile acum? Cine o sa-mi mai ia capul intre palmele lui si o sa imi spuna ca totul o sa fie bine? Unde esti?

Cum o sa traiesc fara tine? E ceva ce am auzit de multe ori prin filme, si mereu am crezut ca e doar o propozitie dramatica. Dar nu e. Ce sens are sa traiesc fara tine? Am o piatra in suflet, fiecare lacrima ma doare.

Mi-ai lasat un bilet pe frigider. Tu mi-ai scris un bilet. "Numi cere sa ma intorc. Am plecat."

Doamne, si eu plang aici dupa tine cand tu nici macar nu stii sa scrii corect. De asta nu voiai sa vorbim pe messenger? Mai bine sa imi fac un ceai. Stii ceva? Nuti cer sa te intorci.

Wednesday, January 27, 2010

Strada Trandafirului ora 9pm - Etaj 3, Apartament 4

(Etaj 3, Apartament 4, ora 8:51pm - apartamentul are un ceas mare de perete, si se aude un ticait cand trece fiecare minut)

8:51. Ziceau la radio ca ploua in seara asta, dar deocamdata aud doar vantul. Ma intreb unde o fi taica-tu, ca la ora asta trebuia sa fie acasa deja. Ia du mamaliga asta sub perna in camera, sa ramana calda pana vine el. Ia sa ii pun niste tocana in cuptor.

Abia astept sa ajunga acasa. A zis de acum 2 luni ca vine azi, asa-mi pare rau ca nu am putut merge sa il vad la aeroport. Zicea ca vine cu microbuzul cu nenea Ghita, asa-i? Mihaita, ai grija mama, nu te manji tot, sa te vada tata curat, sa vada ce mare te-ai facut. Te roaga mama frumos sa nu ii spui tatei ca am fost la spital luna trecuta, da? Ca nu am avut nimic. Stii ca tanti Maria lucreaza acolo la spital, si am mers sa stau un pic cu ea, sa nu stea singura. Da, am stat acolo in pat, pai oboseam daca stateam toata ziua in picioare. Pe tine nu te-ar durea picioarele sa stai in picioare toata ziua?

Tata o sa fie obosit cand vine, sa nu il necajesti cu multe intrebari. O sa ne povesteasca el cum a fost acolo maine. Da, pai sigur ti-a adus cadouri, nu ti-a promis ca iti aduce? Nu stiu daca o bicicleta, ca e cam mare sa o aduca cu avionul. A, pai daca el ti-a promis asta, inseamna ca o sa se tina de promisiune. Mihaita, nu pune mana in prajitura! O sa o taiem cand vine tata. Uite ce frumos ai scris pe ea “Bine ai venit, tata!”. Hai sa mai asteptam un pic pana vine el, sa vada si el mesajul. Stai cuminte, da?

Ma duc sa ma pieptan iar, parul asta nu imi sta in nici un fel. Stai aici cuminte, ma duc sa imi schimb si fusta. Trebuia sa ma fi dus sa ma vopsesc azi, iar am numai fire albe. Oare asta o veni mai bine? Parca nici una nu sta cum trebuie. Of, am inceput iar sa imi rod unghiile. Mai bine iau rochia asta albastra. Stii ca lui taica-tu ii place albastru.

Hai, unde esti? Minutele astea trec atat de greu. E 8:53.

Iar se aud pasi pe hol. Dar nu esti tu. Am coborat si la scara de cateva ori, dar nu am vazut nici un microbuz.

8:54

Rochia albastra nu e buna. Ma face grasa. O sa o iau pe aia verde. Trebuie sa ma vada frumoasa, asa cum eram cand a plecat.

Mihaita, hai sa mergem de la televizor, da? Uite ce tarziu e pentru tine. Hai sa mergem la culcare, maine trebuie sa mergem dimineata la gradinita. Si daca mai stai mult o sa te doara capusorul maine. Hai sa ascultam croitorasul cel viteaz.

8:57

Mai bine rochia albastra. La urma urmei, albastrul e culoare lui preferata. Ia sa incalzesc tocanita. Mai bine pun totusi si fac si friptura. O fi tocanita mancarea lui preferata, dar orice barbat apreciaza o friptura.

8:58

Mai bine imi prind parul. Ii place gatul meu. Oare cand ajunge? Abia astepti sa ajungi, mi-a fost tare dor de tine. Cand ajungi? A inceput si sa ploua. Sa o iau totusi pe aia verde? Trebuia sa fi facut si prajitura cu migdale.

8:59

Alo? Da, eu sunt. Explodat?...

9:00

Sunday, April 5, 2009

Strada Trandafirului ora 9pm - Etaj 3, Apartament 3

Mai am de facut un pic de curatenie pana ma culc. Am fost toata ziua la servici si sunt cam obosita, dar s-a adunat praful de poti sa il tai cu cutitul. Mai Mihai, ma ajuti un pic cu curatenia? Era frumos daca faceai tu mancare azi, stiai doar ca o sa vin franta de oboseala. Dai tu cu aspiratorul si sterg eu praful?

Mihai, uite ce am gasit! Tii minte cand a fost facuta poza asta? Venea de la munte, si noi am mers la gara sa il luam sa il aducem acasa. Baiatul mamei. Crezi ca mananca ceva cald in fiecare zi? A trecut un an de cand nu l-am mai vazut in carne si oase. Si era cam slab cand venise, dar parea fericit. Cred ca nu are destul de multa grija cu ce mananca. Si avea si o soseta rupta, dar nu i-am mai zis nimic. Am cusut-o si gata, de si-ar cumpara altele noi.

Uite ce imbujorat era in poza asta. Ce bujor de baiat. Are ochii ca tine cand erai tanar. Dar seamana un pic si cu mine. Oare ce-o fi facand acuma? Parca la ei e mai devreme decat la noi cu vreo cateva ore. Poate suna, ca a zis ca suna zilele astea. Zicea ca e fericit, sper sa fie.

Auzi mai Mihai, dar ce ne facem daca isi gaseste vreo fata pe acolo si nu reusim sa ne intelegem cu ea? Daca ea vorbeste in legea ei si noi in legea noastra si nu intelegem nimic? Daca o sa fie frumoasa si desteapta si o sa aiba grija de baiatul nostru putem sa trecem peste asta, asa-i?

Iti aduci aminte cand ne-am cunoscut noi? Ce tineri eram. Si voiam sa fugim sa ne casatorim. Copii mai eram. Mihai, macar un copil frumos si destept avem. Si pacat ca e departe. Mi-a zis zilele astea ca i-ar placea sa ma duc acolo ceva timp. Tu ce crezi? Nu vreau sa te las aici singur. Si amandoi nu prea putem merge. Nici serviciul nu pot sa il las si sa plec asa. Crezi ca el se mai intoarce aici?

Cand veneam azi de la servici mi s-a parut ca il vad. Stii cum se oprea in fata blocului ca sa isi scuture pantalonii de zapada sau praful de pe papuci. Mi s-a parut ca e in fata blocului dar cand am ajuns mai aproape era baiatul vecinului de la 1. Uite ca am si inceput sa plang ca proasta si imi curg lacrimile pe fotografie.

Mihai, tu tii minte cand a plecat ultima oara ca a uitat sa ia pastrama aia pe care i-am pus-o? Si voia asa mult, a zis ca la ei nu e din asta. Si de branza ii era pofta. Unde sta el singur in tara aia si nu are cu cine schimba o vorba? Dar oare paine nu are si in tara lui? Daca nu vrea sa stea aici cu noi inteleg, dar trebuia sa plece asa departe? As vrea sa imi vad si eu nepotii crescand, sa ii mai dau cate o paine macar din asta facuta in casa, ca in magazin au numai prostii.

Stiu ca a crescut. Dar e baiatul nostru. Si e singur printre straini. Nu aude limba lui, nu vede oameni de la el din oras, nici sarmale nu mananca.

Mi se usuca sufletul in mine de dor. Nu ma rabda inima sa il stiu singur acolo. Macar aici suntem amandoi. Eu aici cu fotografiile voastre in brate, si tu aici in fotografia astalalta.

Saturday, March 28, 2009

Strada Trandafirului ora 9pm - Etaj 3, Apartament 2

(Etaj 3, apartament 2 – Un copil sta pe pres, in picioare, sprijinit de perete)

E cam frig pe scara. Vreau sa se aprinda lumina, dar mi-e frica sa ma duc sa o aprind. Daca deschide usa si vede ca nu sunt aici o sa incepe sa tipe. Mi-ar placea sa inchid ochii si sa fiu ca musca aia pe perete. Sa nu ma vada nimeni si sa pot zbura unde vreau eu. Nu as zumzai. Dar daca totusi cineva ar veni cu pliciul la mine? Nu as putea sa scap prea usor. Mi-ar placea sa fiu o musca.

Mi-e frig la picioare si in tricoul asta. Mi-e somn. Ma doare capul de la plans. As vrea sa inchid ochii si apoi sa ii deschid si sa fi fost totul un vis urat. Simt cum imi intra frigul prin talpi si imi ard obrajii. As vrea sa plec. Dar nu am papuci si nici nu am unde sa plec. In filmele americane tot timpul copiii fug de acasa, gasesc unde sa stea, si apoi parintii ii cauta disperati si totul se termina cu bine. In schimb eu nu am unde sa ma ascund.

Intr-un fel as vrea sa ma vada vecini stand aici. In alt fel, mi-ar fi rusine sa ma vada. Ce intuneric e. Miroase a mancare. Ma doare sufletul. Nu mai vreau sa plang, am obosit de la atata plans. Vreau doar sa ma asez si sa ma culc. Mi-e frig, mi-e foame, mi-e rau de la plans.

Nu ma mai intreb de ce mi se intampla mie. Nu are sens. Se intampla si gata. Dar m-am saturat. Daca as avea acum un pumn de pastile l-as lua. Stiu ca e pacat...tremur din tot corpul. Nici sosete nu am si covorasul asta din fata usii e rece si plin de noroi. Daca as putea sa ma las pe vine, sa inchid ochii si sa dorm...

Mi-ar placea sa nu deschida usa. Sa ma lase in pace. Sa uite de mine. Eu sa traiesc de partea asta de usa, atat. Si sa nu treaca nimeni pe scara. Si sa pot sa aprind lumina si sa o sting dupa cum vreau eu. Si sa pot sa alerg pe scara cum vreau eu. Si sa nu ma mai doara sufletul. Simt cum amortesc, si mi s-au invinetit picioarele.

Mi-ar placea sa imi creasca aripi si sa le inchid in jurul meu si sa dispar. Sau pot sa fiu o musca, un tantar, un fir de praf. Vreau sa nu ma vada nimeni. Am un nod in piept si ma intreb cu ce am gresit. Macar de-ar avea dreptate. Daca ar avea dreptate as intelege, dar asa...

Daca inchid ochii vad negru, si ochi injectati. Si e frig, si aud niste pasi. Cineva a intrat in scara. O sa ma vada. Dar nici nu pot sa intru. A aprins lumina. Acus o sa ajunga aici. Nu imi pasa.

De ce oare deschizi acum usa? De ce imi zici sa trec inauntru, ca nu vad ca e lumina? De ce tipi la mine sa trec inauntru? Nu ma mai smuci. Lasa-ma in pace! Nu ma mai smuci sa trec inauntru, nu sunt un animal. De ce imi tot urli ca sa plec din casa ta daca atunci cand vine cineva pe scara deschizi usa nervos, ma tragi inauntru si apoi o trantesti? De ce imi tot urli ca nu sunt bun de nimic? Pentru un amarat de 4 la matematica? De ce ma tot incurajezi ca am sa ajung vanzator la toneta? De ce nu iti pasa catusi de putin de mine? De ce ma arunci in fata usii in pantalonii de pijama si fara sosete si apoi trantesti usa dupa mine? Crezi ca sunt carpa ta? Acum ma dai afara, acum ma iei inauntru si tot timpul tipi?
Am sa plec intr-o zi, ai sa vezi. Si atunci o sa iti fie dor de mine. Si atunci o sa pot sa iti spun tot ce gandesc acum. Am sa plec. Sa vad pe cine ai sa mai dai afara din casa pentru un amarat de 4 la matematica. Ai sa ramai singur. Ai sa vezi.

Wednesday, March 25, 2009

Strada Trandafirului ora 9pm - Etaj 3, Apartament 1

Pai ce sa ii fac? Sa ii dau in cap? In felul lui ma iubeste. Aduce toti banii in casa, nu merge sa ii bea, nu pierde vremea aiurea, nu are pe alta. De ziua mea a facut el mancare. Mamaliga cu jumari, e adevarat, dar s-a straduit si a facut el mancare. Si mi-a cumparat si flori. 3 flori. Da, garoafe, dar macar erau rosii. Si mi le-a dat frumos de cand am intrat pe usa. Ce pot sa vreau mai mult?

Nu a omorat pe nimeni. Mai vorbeste urat din cand in cand, dar nu toti barbatii fac asa? Si ma mai loveste din cand in cand, dar macar nu ma inseala. Stiu ca ma iubeste. In modul lui, dar ma iubeste. Nu asa mi-ai zis? Sa imi gasesc un barbat, sa ma asez la casa mea.

Stiu ca ai sa intelegi de ce il iubesc. El nu mi-a spus niciodata asta, dar am inteles din felul in care se poarta cu mine. In primul rand, el plateste toate cheltuielile. Si cand ia salarul, imi da si mie bani si ma duc sa imi iau ceva frumos. L-am auzit vorbind intr-o zi cu o agentie de turism, cred ca vrea sa ma duca undeva de ziua mea. Nu l-am intrebat nimic, nu vreau sa ii stric surpriza.

M-a batut de cateva ori. Era si beat. M-a lovit cu piciorul in burta, dupa ce cazusem pe faianta. Cand a vazut ca imi curge sange din nas m-a luat in brate si mi-a spus ca ii pare rau. Da, a gresit. Dar cine nu greseste? Si eu gresesc de multe ori. Macar lui i-a parut rau, si si-a cerut scuze. L-am iertat. Mi-a promis ca nu mai face asa. Si nu a mai facut, pana acum o saptamana. Dar il inteleg, pentru ca imi bagasem nasul in hartiile lui.

Da, injura. E un barbat frumos totusi si e mandru de mine. Cine si-ar putea dori mai mult de atat? Si isi aduce aminte de aniversarile noastre. De ziua mea. De ziua lui imi aduc eu aminte. Cred ca anul asta o sa ii organizez o petrecere surpriza.

Sunt obosita. Am fost la sanius azi impreuna. Am fost pe un deal uitat de lume. A facut unele glume rautacioase, si apoi a desenat pe zapada o inima. A fost cel mai frumos gest pe care l-a facut cineva pentru mine. Si ne-am facut poze ca ingerasii in zapada. Am fost apoi si am baut o cana de vin fiert. Am varsat vin pe el din greseala. Nu s-a suparat.

Spune-mi ca tu nu l-ai iubi in locul meu. Are grija de mine, imi da tot ce am nevoie, si tot ceea ce vrea in schimb e sa il respect.

E adevarat, nu doarme tot timpul acasa. Si e normal. Trebuie sa mai stea si cu sotia lui din cand in cand. Si ce daca eu am 20 de ani si el 45? Dragostea nu are varsta.

Monday, March 16, 2009

Strada Trandafirului ora 9pm - Etaj 2, Apartament 4

Eu vand placere. Asta fac. Cu asta ma ocup. Vand fericire. Oricum nimic nu e pe gratis, si toti vindem ceva. Cand treci strada, daca soferul te lasa sa treci, il saluti? Nu ti se pare ca vinzi salutul pe prioritate? Daca nu iti dadea prioritate, il mai salutai? Daca vrei sa iesi din magazin si vezi o domnisoara aranjata care vrea sa iasa si ea, esti politicos, si o lasi sa iasa prima. Nu cumva iti vinzi timpul doar sa i se atinga fusta de piciorul tau? Daca mergi sa iei o hartie de la magistratura, si dai pe furis o cutie de cafea, nu cumva iti vinzi demnitatea pentru o hartie amarata? Si atunci eu cu ce sunt diferita fata de tine?

Da, sunt studenta, merg la scoala, invat, imi dau examenele. Si eu merg la piata ca toata lumea si cumpar mere, imi platesc chiria, imi platesc telefonul, imi cumpar hartie igienica si cafea. Pana acum suntem diferiti cu ceva?

Poate doar eu imi cumpar lucruri pe care tu doar speri ca sotia ta le va cumpara. Si daca le-ar cumpara, ai fi oripilat. Si te-ai preface pudic si moral. Si totusi, ai venit aici. Ce cauti aici, daca esti asa pudic? De ce stai la usa? Nu indraznesti sa intri? Asa faci si in magazin?

Nu te-am mai vazut de mult timp. Spune-mi, ce-ai facut in ultima vreme? Te deranjeaza daca fumez? Poti sa iei si tu un pahar din sticla aia daca vrei. E curat, nu iti fa griji. De obicei nu tratez clientii cu bautura. Daca vrei pot sa il dezinfectez, desi sa stii ca am grija de curatenia si sanatatea mea. Ia un loc. Sper ca nu te jeneaza capotul meu. Ca si tine, si eu am uniforma.

Deci spune-mi, vorbeste-mi despre tine. Cum e la servici? Ce muncesti? Esti insurat? Ai copii? Esti fericit? Daca esti fericit, ce cauti aici? De fapt nu trebuie sa imi raspunzi. Banuiesc ca nu schimbi vorbe de complezenta cu vanzatoarea de tigari. Sigur ca pot sa iti povestesc si despre mine. Numai sa tii minte ca am sa iti povestesc cu amanunte viata mea. Nu de alta, dar esti pe timpul tau si pe banii tai. Daca esti dispus, sigur. Totusi tine minte ca rata se dubleaza dupa ora 9. Si e deja 9.

Ai un costum de firma. Lucrezi la birou? Mirosi a after shave. Cred ca ai copii mici. Si o sotie tanara. Sigur nu vrei un pahar?

Fa-te comod. Nu te inteleg...ai venit aici, stiai unde vii. Si acum nu ai nici o reactie. Daca pot sa te ajut cu ceva, spune-mi. Sunt aici sa iti dau placere. Dar ca la orice magazin, vanzatoarea poate sa iti faca recomandari, dar tot tu stii ce vrei. Totusi ti-as recomanda servicii de consiliere psihologica. Ca orice vanzatoare, pot refuza sa te servesc. Stii ca clientii care creeaza probleme sunt dati afara din orice magazin.

De ce stai atat de surprins la usa? Nu asta te asteptai sa vezi? Ai sunat, ai stabilit un timp la care sa vii, ai luat adresa, si habar nu aveai ca aici sta fata ta. Si acum esti surprins? Dupa ce nu m-ai cautat toti anii astia acum esti surprins? Dupa ce ne-ai parasit, acum esti surprins? Iesi afara, tata!

Saturday, March 14, 2009

Strada Trandafirului ora 9pm - Etaj 2, Apartament 3

E ora 9. Trebuia sa ajunga deja. Trebuia sa vina acum o ora, sa mergem in oras. Raspunde-mi la telefon. Unde esti? De ce nu raspunzi? Planuisem tot. Of. Te mai astept 15 minute si daca nu ajungi o sa am un motiv in plus.

Am stabilit amandoi ca mergem la restaurantul ala chinezesc. Si m-am imbracat si adecvat. Si sincer imi pare bine ca nu mergem intr-un loc mai romantic. Pentru ca vreau sa nu mai fiu cu tine. Pentru ca nu te mai iubesc. Ma plictisesti. Nu ma mai atragi cu nimic. Si pentru ca nimic din ce faci nu ma mai entuziasmeaza, nimic din ce imi poti oferi nu e de ajuns. Imi esti indiiferent.

Era o vreme cand ne era bine impreuna. Dar nu acum. Si nu prea mi-e clar daca tu stii asta. Si nici nu mi-e clar de ce intarzii. Am sa imi botesc fusta si in seara asta trebuie sa arat bine. Trebuie sa iti dai seama ce pierzi. Si ai sa iti dai, daca ajungi mai repede. De ce nu ai facut niciodata ceva neasteptat? De ce mereu ai fost atat de previzibil si mereu ai crezut ca o sa fiu a ta tot timpul? Oare de ce nu am stabilit sa ne vedem acolo?

E interesant totusi ca amandoi am folosit acelasi ton cand am vorbit de intalnirea asta. Amandoi am ascuns cate ceva, am fost retinuti, am planuit pe ascuns. Imi pare bine ca si tu gandesti la fel. Cel putin asa am impresia. Nu vreau o despartire dramatica si in mod clar nu am sa arunc paharul de vin pe camasa ta. O sa ne despartim amiabil.

Am incercat sa imi inchipui cum as putea aduce vorba despre asta. Poate la desert, poate chiar cand ajungi, poate pe drum? Sau poate meritam amandoi o cina linistita dupa atatia ani. Cine stie...dar de ce oare nu raspunzi la telefon? Mi-e indiferent cu cine esti, ce faci, dar ai zis ca ajungi la 8 si acum e deja 9.

Ma intreb daca urmatoarea ta prietena o sa te astepte o ora intreaga. Poate ca o sa te iubeasca atat de mult incat o sa te astepte. Poate ca te asteapta deja de 20 si ceva de ani si eu doar te tin din calea ei. Dar azi o sa fii eliberat, nu o sa mai ai povara mea. In ultima vreme cred ca imi ascunzi ceva, dar inca nu mi-e clar ce. Mi-ar placea sa imi spui direct. Eu am sa iti spun in seara asta. Cred ca totusi dupa desert.

Aveam timp sa pun niste rufe la spalat de atunci. Si mi s-a botit fusta de la atata foit. Daca nu imi raspunzi nici acum la telefon poti sa iti pui pofta in cui. O sa ne despartim maine si gata. Si nici nu pot sa stau comod cu fusta asta, nici la bucatarie nu pot sa ma duc, nici sa iau catelul in brate.

Cred ca iti aud pasii pe hol. Da, tu esti. Normal ca iti recunosc pasii. In sfarsit ai venit. Nu am sa ma enervez. Am sa fiu calma. Calma, zambitoare si primitoare. Nu are sens sa ne certam, pentru ca nu vreau sa ne despartim urat. Poate chiar ramanem prieteni dupa ce ne despartim. Imi pare rau ca nu te mai iubesc si ca imi esti indiferent. Unde a disparut pasiunea noastra si de ce nu ai facut nimic?

Intra. Ma incalt si putem sa mergem. S-a intamplat ceva grav de ai intarziat o ora? Am incercat sa te sun dar nu ai raspuns. Esti ok? Ce cauti pe jos? Ai scapat ceva? Stii ca pot sa ma incalt singura, nu sunt Cenusareasa sa am nevoie de ajutor. Stai un pic, am o piatra in papuc.

Vorbesti serios? Asta ai facut cand te-ai aplecat! L-ai pus in pantof! Ce frumos e! Ce piatra mare are! Ce frumos straluceste! Sigur asta iti doresti? Normal ca vreau sa fiu sotia ta! Nici nu stii ce mult te iubesc!