Strada Trandafirului ora 9pm - Etaj 4, Apartament 1

(Din spatele usii se aude foarte tare cantand Tony Braxton - Unbreak my heart )

Am fost plecata o saptamana in Amsterdam. Nu aveam ce face, stii doar ca daca e un business trip, trebuie sa merg. Pur si simplu. Si oricum ne intelesesem ca daca trebuie sa plec undeva, atunci am sa plec. E vorba de cariera mea, si asa cum tu faci tot posibilul sa ai o cariera de care sa fii mandru, asa si eu vreau sa imi construiesc un job de care sa fiu mandra. Stii asta foarte bine. Si aveam impresia ca ai inteles asta. Dar ceea ce nu inteleg este de ce nu te-am mai gasit acasa acum cand m-am intors.Ti-ai facut bagajele si ai plecat. As vrea sa stiu de ce. Ti-ai luat tot. Ai lasat insa cana pe care ti-am dat-o cadou de ziua ta. Credeam ca tii la ea.

Trebuia sa iei cu tine si masa din bucatarie, unde mereu veneai sa ma ajuti sa tai ceapa. Mereu taiai tu ceapa, doar ca sa nu plang eu. Doar pentru ca pe mine ma usturau ochii mai tare decat pe tine. Nu imi mai place masa din bucatarie. Imi aduce aminte de tine, si imi simt ochii plini de lacrimi, chiar daca nu e nici o ceapa pe ea.

Trebuia sa iei cu tine si posterul de pe perete. Nu imi place sa imi aduc aminte cum l-am rupt de pe strada, in noapte aia de iarna. Purtam atunci pentru prima data puloverul ala alb. Iti aduci aminte de el? E puloverul cu care am mers la munte prima data. Erai frumos, chiar daca ti se inroseste nasul cand ti-e frig. Mi-e dor de tine. Mi-ar placea sa imi spui de ce ai plecat, ce s-a intamplat?

Mi se rupe inima. Ti-ai uitat o camasa in cosul de rufe. Iti aduci aminte cand am cumparat cosul de rufe? Ceea ce nu inteleg e de ce ai plecat fara sa spui nimic. Stii cum e atunci cand iti arzi mana si apoi pui sare pe rana? Ma ustura sufletul. Simt cum lacrimile imi sapa in obraji. O sa am albii de rauri de lacrimi pe fata. Si lacrimile o sa curga, pana cand numele tau o sa fie scris pe fata mea.

E ora 9. Mi s-au umflat ochii de plans. Ar trebui sa merg sa mananc ceva. Nu mai am servetele, toate sunt ude. Spune-mi, cum am sa traiesc fara tine? Spune-mi cum am sa merg sa dorm in patul in care ma tineai in brate? Cum am sa trimit mailuri semnate "eu" in loc de "noi"? Ce am sa fac in concediu? Cu cine am sa merg la plimbare? Cine o sa imi stearga lacrimile acum? Cine o sa-mi mai ia capul intre palmele lui si o sa imi spuna ca totul o sa fie bine? Unde esti?

Cum o sa traiesc fara tine? E ceva ce am auzit de multe ori prin filme, si mereu am crezut ca e doar o propozitie dramatica. Dar nu e. Ce sens are sa traiesc fara tine? Am o piatra in suflet, fiecare lacrima ma doare.

Mi-ai lasat un bilet pe frigider. Tu mi-ai scris un bilet. "Numi cere sa ma intorc. Am plecat."

Doamne, si eu plang aici dupa tine cand tu nici macar nu stii sa scrii corect. De asta nu voiai sa vorbim pe messenger? Mai bine sa imi fac un ceai. Stii ceva? Nuti cer sa te intorci.