(Etaj 1, Apartamentul 2, ora 9pm - usa apartamentului este deschisa si se poate vedea o batrana pe un scaun, iar langa ea o jurnalista cu un carnet in mana. Pe masa e o farfurie cu mere care au inceput sa se strice)
Iaca maica eu am 60 de ani de-acuma, facuti taman iarna asta. Cu mine, in apartamentul asta de 42 de m2, stau 2 nepoti. Sunt copiii lu fecioru-meu, care s-a prapadit saracul. Barbat nu am, ca m-a parasit acum vreo 20 de ani pentru una mai tanara. Si mama astora doi copii e la spitalul de nebuni. Mai mergem din cand in cand sa o vizitam, dar nu am maica sa dau nimic la doctori si asistente. Nu mai bine nu ma duc? Nu mai recunoaste copiii, si tot timpul cand ne intoarcem de acolo sunt saracii mai suparati decat cand ne ducem.
Acuma, cu banii, ce sa zic? Postasul mi-i aduce acasa, ca nu ma pot duce la posta sa stau la coada. Pensia e mica, medicamentele costa mult. Si astia micii au nevoie saracii de caiete dar nu am maica de unde. Daca as avea, le-as da. Dar nu am. Le mai da invatatoarea caiete. Manusi au numai o pereche, trebuie sa o poarte cu randul. Ce sa le fac? Macar au o bucata de acoperis deasupra capului si o bucata de paine de mancare. Ca de multe ori nu am bani sa iau mai mult decat paine.
Intretinerea nu am platit-o de acum 3 luni, dar ce sa fac? Ne mai rabda asa. De vreo 2 luni spal eu scara blocului, sa mai iau un banut. Si unii vecini imi mai dau haine vechi de-ale copiilor lor. Fac si eu cat pot. Dar cand eu o sa ma duc, cine o sa aiba grija de copiii astia doi? Nu ii pot da la stat maica. Statul nu are grija de ei. Sa ii dau sa fie batuti si sa se imbolnaveasca?
Iaca de ce vorbesc la emisiunea dumneavoastra. Noi avem televizor aici, si am vazut la televizor cum l-ati ajutat pe copilul ala saracu sa mearga sa isi opereze picioarele, sa poata sa mearga din nou. Iaca eu am varice, si ma dor picioarele. Dar nu pentru mine vorbesc maica, vorbesc pentru copiii astia doi mici. Ei saracii nu au nici o vina. Pensia nu ajunge de medicamente, nu ajunge de chirie, nu ajunge de caiete. Ultima oara am mancat bors de ceapa.
Daca tot ati venit aici sa vedeti cum traim, iaca cum traim. Spune matale domnisoara daca ai putea sa traiesti aici. Iaca eu am fac niste curatenie in fiecare sambata, si in fiecare duminica merg la biserica, dar bunul Dumnezeu parca si-a intors fata de la noi. Eu nu am alti copii maica, nu-i nimeni sa vina sa ma ajute. Asa ca poate matale si oamenii matale pot sa intinda o mana de ajutor. Matale esti inca tanara domnisoara, dar ai sa ajungi baba batrana ca mine si ai sa vezi ce greu e.
Noroc ca avem liber pe autobuz, dar am inteles ca si asta vor sa ni-l ia. Si tinerii din ziua de azi, domnisoara, merg in autobuz, li se scurge inghetata printre degete, si nepotii mei se uita si inghit in sec. Si e plin de hoti in autobuz domnisoara, de asta sunt si multumita ca vine postasul direct la usa cu pensia. Si cand vine ii dau si lui un paharel de vin, ascultam o muzica populara, si ce sa facem?
Intr-o zi bunul Dumnezeu o sa intoarca fata si la noi. Dar pana atunci, ce ne facem, domnisoara? Daca eu mor, ce se alege de copiii astia? Numai Dumnezeu stie, dar tare nu se mai uita la noi.
