Strada Trandafirului ora 9pm - Etaj 3, Apartament 2

(Etaj 3, apartament 2 – Un copil sta pe pres, in picioare, sprijinit de perete)

E cam frig pe scara. Vreau sa se aprinda lumina, dar mi-e frica sa ma duc sa o aprind. Daca deschide usa si vede ca nu sunt aici o sa incepe sa tipe. Mi-ar placea sa inchid ochii si sa fiu ca musca aia pe perete. Sa nu ma vada nimeni si sa pot zbura unde vreau eu. Nu as zumzai. Dar daca totusi cineva ar veni cu pliciul la mine? Nu as putea sa scap prea usor. Mi-ar placea sa fiu o musca.

Mi-e frig la picioare si in tricoul asta. Mi-e somn. Ma doare capul de la plans. As vrea sa inchid ochii si apoi sa ii deschid si sa fi fost totul un vis urat. Simt cum imi intra frigul prin talpi si imi ard obrajii. As vrea sa plec. Dar nu am papuci si nici nu am unde sa plec. In filmele americane tot timpul copiii fug de acasa, gasesc unde sa stea, si apoi parintii ii cauta disperati si totul se termina cu bine. In schimb eu nu am unde sa ma ascund.

Intr-un fel as vrea sa ma vada vecini stand aici. In alt fel, mi-ar fi rusine sa ma vada. Ce intuneric e. Miroase a mancare. Ma doare sufletul. Nu mai vreau sa plang, am obosit de la atata plans. Vreau doar sa ma asez si sa ma culc. Mi-e frig, mi-e foame, mi-e rau de la plans.

Nu ma mai intreb de ce mi se intampla mie. Nu are sens. Se intampla si gata. Dar m-am saturat. Daca as avea acum un pumn de pastile l-as lua. Stiu ca e pacat...tremur din tot corpul. Nici sosete nu am si covorasul asta din fata usii e rece si plin de noroi. Daca as putea sa ma las pe vine, sa inchid ochii si sa dorm...

Mi-ar placea sa nu deschida usa. Sa ma lase in pace. Sa uite de mine. Eu sa traiesc de partea asta de usa, atat. Si sa nu treaca nimeni pe scara. Si sa pot sa aprind lumina si sa o sting dupa cum vreau eu. Si sa pot sa alerg pe scara cum vreau eu. Si sa nu ma mai doara sufletul. Simt cum amortesc, si mi s-au invinetit picioarele.

Mi-ar placea sa imi creasca aripi si sa le inchid in jurul meu si sa dispar. Sau pot sa fiu o musca, un tantar, un fir de praf. Vreau sa nu ma vada nimeni. Am un nod in piept si ma intreb cu ce am gresit. Macar de-ar avea dreptate. Daca ar avea dreptate as intelege, dar asa...

Daca inchid ochii vad negru, si ochi injectati. Si e frig, si aud niste pasi. Cineva a intrat in scara. O sa ma vada. Dar nici nu pot sa intru. A aprins lumina. Acus o sa ajunga aici. Nu imi pasa.

De ce oare deschizi acum usa? De ce imi zici sa trec inauntru, ca nu vad ca e lumina? De ce tipi la mine sa trec inauntru? Nu ma mai smuci. Lasa-ma in pace! Nu ma mai smuci sa trec inauntru, nu sunt un animal. De ce imi tot urli ca sa plec din casa ta daca atunci cand vine cineva pe scara deschizi usa nervos, ma tragi inauntru si apoi o trantesti? De ce imi tot urli ca nu sunt bun de nimic? Pentru un amarat de 4 la matematica? De ce ma tot incurajezi ca am sa ajung vanzator la toneta? De ce nu iti pasa catusi de putin de mine? De ce ma arunci in fata usii in pantalonii de pijama si fara sosete si apoi trantesti usa dupa mine? Crezi ca sunt carpa ta? Acum ma dai afara, acum ma iei inauntru si tot timpul tipi?
Am sa plec intr-o zi, ai sa vezi. Si atunci o sa iti fie dor de mine. Si atunci o sa pot sa iti spun tot ce gandesc acum. Am sa plec. Sa vad pe cine ai sa mai dai afara din casa pentru un amarat de 4 la matematica. Ai sa ramai singur. Ai sa vezi.