Mai am de facut un pic de curatenie pana ma culc. Am fost toata ziua la servici si sunt cam obosita, dar s-a adunat praful de poti sa il tai cu cutitul. Mai Mihai, ma ajuti un pic cu curatenia? Era frumos daca faceai tu mancare azi, stiai doar ca o sa vin franta de oboseala. Dai tu cu aspiratorul si sterg eu praful?
Mihai, uite ce am gasit! Tii minte cand a fost facuta poza asta? Venea de la munte, si noi am mers la gara sa il luam sa il aducem acasa. Baiatul mamei. Crezi ca mananca ceva cald in fiecare zi? A trecut un an de cand nu l-am mai vazut in carne si oase. Si era cam slab cand venise, dar parea fericit. Cred ca nu are destul de multa grija cu ce mananca. Si avea si o soseta rupta, dar nu i-am mai zis nimic. Am cusut-o si gata, de si-ar cumpara altele noi.
Uite ce imbujorat era in poza asta. Ce bujor de baiat. Are ochii ca tine cand erai tanar. Dar seamana un pic si cu mine. Oare ce-o fi facand acuma? Parca la ei e mai devreme decat la noi cu vreo cateva ore. Poate suna, ca a zis ca suna zilele astea. Zicea ca e fericit, sper sa fie.
Auzi mai Mihai, dar ce ne facem daca isi gaseste vreo fata pe acolo si nu reusim sa ne intelegem cu ea? Daca ea vorbeste in legea ei si noi in legea noastra si nu intelegem nimic? Daca o sa fie frumoasa si desteapta si o sa aiba grija de baiatul nostru putem sa trecem peste asta, asa-i?
Iti aduci aminte cand ne-am cunoscut noi? Ce tineri eram. Si voiam sa fugim sa ne casatorim. Copii mai eram. Mihai, macar un copil frumos si destept avem. Si pacat ca e departe. Mi-a zis zilele astea ca i-ar placea sa ma duc acolo ceva timp. Tu ce crezi? Nu vreau sa te las aici singur. Si amandoi nu prea putem merge. Nici serviciul nu pot sa il las si sa plec asa. Crezi ca el se mai intoarce aici?
Cand veneam azi de la servici mi s-a parut ca il vad. Stii cum se oprea in fata blocului ca sa isi scuture pantalonii de zapada sau praful de pe papuci. Mi s-a parut ca e in fata blocului dar cand am ajuns mai aproape era baiatul vecinului de la 1. Uite ca am si inceput sa plang ca proasta si imi curg lacrimile pe fotografie.
Mihai, tu tii minte cand a plecat ultima oara ca a uitat sa ia pastrama aia pe care i-am pus-o? Si voia asa mult, a zis ca la ei nu e din asta. Si de branza ii era pofta. Unde sta el singur in tara aia si nu are cu cine schimba o vorba? Dar oare paine nu are si in tara lui? Daca nu vrea sa stea aici cu noi inteleg, dar trebuia sa plece asa departe? As vrea sa imi vad si eu nepotii crescand, sa ii mai dau cate o paine macar din asta facuta in casa, ca in magazin au numai prostii.
Stiu ca a crescut. Dar e baiatul nostru. Si e singur printre straini. Nu aude limba lui, nu vede oameni de la el din oras, nici sarmale nu mananca.
Mi se usuca sufletul in mine de dor. Nu ma rabda inima sa il stiu singur acolo. Macar aici suntem amandoi. Eu aici cu fotografiile voastre in brate, si tu aici in fotografia astalalta.
Sunday, April 5, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comments:
Superb stilul in povestirea asta. Linistit si realist, asa.
Banuiam eu ca se intampla ceva cu Mihai la sfarsit, dar imi place foarte mult cum s-a terminat. Nu foarte iesit din comun, si exprimat foarte fain in ultimele cateva cuvinte.
Mie imi place foarte mult, bravo!
Multumesc :)
Da ... si eu tocmai m-am intors de acasa :-< unde mi-am lasat bunici si parinti ...
Nu avea 4 etaje blocul? Eu tot mai intru cu ochii mari si tot astept sa mai apara apartamente :)
Post a Comment